Nu stiu cum iti voi spune mai tarziu: Daniel, Danut, Dani... Nu stiu cum imi vei spune tu mie... Stiu doar ca atunci cand te-am atins cu degetul pe frunte, pe manuta, pe talpa piciorului mai mica decat degetul meu mic, am simtit ca a fost cel mai delicat lucru pe care l-am atins vreodata... Am simtit Emotie. Duiosie. Afectiune. Multumire. Impacare. Am simtit-o pe bunica ta si mama mea.
Nu stiu ce voi insemna in viata ta. Stiu doar ca nu voi un oarecare. Voi incerca sa fiu altceva decat sunt ceilalti. Un refugiu? Un alt ochi? Un alt glas? Vom vedea noi doi. Caci ce vom fi unul pentru altul vom sti doar noi doi... Bine-ai pasit in viata, pui de om!
P.S. Este primul post dedicat unicului meu nepot, nascut acum patru zile. Vor mai fi si altele, caci oamenii minunati ce ma-nconjoara vor fi mereu ascunsi printre literele mele...
