Aripi de hartie

Ma intorc iarasi (a cata oara?) catre mine si ma intreb: de ce renuntam la lucruri care ne fac placere? Cum ar fi, pentru mine, scrisul, de pilda... Multa vreme m-a hranit, ma randuit, m-a disciplinat, m-a usurat, m-a lecuit, m-a alinat, m-a inflacarat, m-a implinit... si cate si mai cate... Am stiut ca e un lucru bun pentru sufletul meu (ceea ce nu inseamna si bine facut intotdeauna, sa ne-ntelegem!). Si mai cred inca asta cu tarie. De aceea, mi-am promis (dupa ce m-am mustruluit, desigur) sa nu las gandurile sa zboare aiurea, ci sa poposeasca mai des pe o foaie alba de hartie (sau pe o foaie tuciurie de computer), asemenea unui fluture obosit uneori sa zboare...