Ma dor uneori
Clipele ratacirii...
Imi lasa semne
Usturatoare
Pe fata
Pe maini
Pe piept.
As vrea sa le scot
Sa le elimin una cate una
Sa le extirpez
Chirurgical
Sa nu le mai vad
Arsura purpurie
Ele dispar insa
Instantaneu
Sunt absorbite
De suflet
Si uneori
De constiinta...
Ma dor uneori
Dorurile si durerile
Toate deopotriva
Inamice si prietene.
Curajul
Consolarea
Speranta
Increderea
Sunt doar
Antibiotice expirate.
Exista
- Spun unii -
Un antidot
Vechi de cand lumea
Permanent
Metamorfozat
Fara contraindicatii
Usor absorbit de corp
In doze nelimitate chiar.
...
Iubirea?
Ai uitat un amanut important, Rose...iubirea trebuie sa fie reciproca (musai)..Nu din aceea iluzorie, prezenta doar in mintea si dorintele noastre. Se simt niste regrete in versurile tale...Drumul ratacit poate fi greu uneori dar facandu-l fara compromisuri si luand numai ce ne trebuie cu noi, ajungem la capat multumiti.Trebuie doar sa avem trusa medicala la purtator.Si din toate antibioticele tale perisabile , ai grija sa improspatezi mereu doua: speranta si increderea in tine. Pe aceasta din urma, cand o pierdem, devinim vulnerabile iar ranile ne sunt picaturi de sange intr-un ocean plin cu rechini. Conteaza pe tine.Trebuie sa fii valabila intotdeauna.
RăspundeţiŞtergereDora.
Nu am uitat nimic, Dora... Cum sa nu stiu ca iubirea trebuie sa fie reciproca?! E obligatoriu. Personal, am avut si am inca sansa, in viata asta, sa fie doar asa. Sa fiu iubita in masura in care am iubit / iubesc. Undele de regret sunt doar zvacnirile firesti ale omului nemultumit uneori cu anumite situatii prin care trece, dar ele nu-l definesc. Mi-e teama sa fiu 100% multumita de ceea ce imi ofera viata, caci natura mea este sa vad intotdeauna mai departe...
RăspundeţiŞtergereTrebuie sa fii cea mai fericita fiinta de pe pamant, Rose..Sa iubesti cu aceeasi masura cu care esti iubit,te scuteste si de suferinta si de procese de constiinta. La mine a cam fost exact pe dos, de aceea tot caut echilibrul intre a nu rani si a fi (si eu) fericita. :)
RăspundeţiŞtergereImi place mult cum scrii, chiar daca percepem viata in moduri diferite.
Dora