Incerc sa deschid ochii. Ma simt ca dupa un somn prelungit prea mult, cand pleoapele refuza sa se mai dezlipeasca, iar corpul, amortit, abia se rasuceste pe o parte...Trebuie sa revin "la normal" cu functiile program, traseu zilnic, pregatire, rezolvari de probleme, comunicare, activitate specifica etc. Mai pe scurt, trebuie sa ma reobisnuiesc cu viata la munca.
Cele doua saptamani de vacanta de iarna au fost o savurare deplina a bucuriei si linistii casnice, o detasare de social si politic, o respingere voita a interactiunii cu exteriorul.
Imi frec tamplele intr-un gest mecanic, ca si cum asta mi-ar activa toate circuitele gandirii. Inchid si deschid palmele de cateva ori, ca sangele sa-mi invioreze bratele grele de odihna. Imi masez inima. Simt energia cum incepe sa circule in cascada...
Ma ridic. Pornesc.
Două săptămâni de vacanţă... Ce vis frumos... Nici nu mai ţin minte de când n-am mai avut două săptămâni de vacanţă... Te felicit, Rose ! Să începi în forţă.
RăspundeţiŞtergere