Te apropii incetUsor intimidat de propriul gest
Au trecut parca secole
De cand nu ai mai dansat
Ma cuprinzi cu bratul pe dupa mijloc
Caldura imbratisarii
Imi imbujoreaza fata
Ne potrivim pasii pe parcurs
Trupurile devin unul
Parul meu te mangaie
Mana ta ma dezmiarda
Oricum
Muzica nu se mai aude
Nici macar in surdina
Doar inimile bat ritmul
Si ochii se cauta
Se privesc
Se absorb
Si se pierd
Intr-un sarut...
Rose, tu dansezi de bucurie,nu-i asa? Mi se pare mie sau ti-a reusit "transferul" de noroc?
RăspundeţiŞtergere(ti-am tinut pumnii stransi, chiar daca nu ti-am spus)
@ Sunflower: Dansez de fericire. Nu am mai facut-o de mult si sunt cam impleticita... :)
RăspundeţiŞtergereNici nu ştii ce bucurie e să găseşti şi români fericiţi. Mie asta mi se pare o hrană spirituală pentru ceilalţi, din zonele gri şi negre... Dar suporţi şi o critică mică, o "criticusculă" ? De fapt, o părere: bruneta dinainte de pe blogul tău era mai frumoasă decât blonda asta... :)
RăspundeţiŞtergere@ Voce: Vrei sa-ti marturisesc ceva? si eu am facut aceeasi obiectie cand am primit-o... dar imi imaginez ca-i bate cumva lumina din spate si creeaza aceasta senzatie de blond...:))) Dincolo de orice, imi place mult, este un cadou pretios pentru mine si de aceea o pastrez... ;) (Fericita, nefericita, incerc sa ma mentin cat pot deasupra mediocritatii, superficialitatii si prostiei care impanzeste Romania.)
RăspundeţiŞtergere