joi, 24 decembrie 2009

Asteptandu-l pe Mos Craciun


Era seara de Ajun.
Stateam, ca orice copil cuminte al generatiei mele, si ma uitam la Mihaela. Langa mine era bunicul. Nu observasem ca bunica nu era cu noi, eram prea absorbita de aventurile fetitei cu codite...
Bocanituri in usa. "Deschideti, sunt Mos Craciun!" M-am infiorat. M-am uitat catre bunicul, care parea ca nu baga de seama. M-am uitat la usa. Pupilele mi se marisera. Afara se auzeau cainii latrand. Asteptam o noua bataie in lemnul sec al usii. Care nu s-a mai produs. Usa s-a deschis larg si in prag a aparut un batranel scund, cu o barba lunga, galbuie si o caciula mare pe ochi. Avea o suba lunga de cioban, cizme de cauciuc, un toiag si un sac imens de panza. La vederea mosului m-am ascuns dupa bunicul, speriata. Inima imi batea ca la o vrabiuta fugarita de un motan. Mama, care brusc aparuse din camera alaturata, imi spunea sa cobor, sa nu-mi fie frica, pentru ca este Mos Craciun. Si ca sa primesc daruri din sacul acela imens, trebuia sa-i spun o poezie. M-a luat de mana si m-a dus in fata mosului care ma privea tinta. Astepta. Ma uitam la picioarele lui care mi se pareau foarte mici. Si, dupa un suspin si o inghititura in sec, tremurand ca varga si strangand pumnii, am inceput:
"Mos Craciun, Mos Craciun,
Tu esti darnic si esti bun,
Eu iti spun de mai 'nainte
Ca sunt fetita cuminte.
Si eu nu-ti cer jucarii
Asa cum fac alti copii,
Insa nu m-as supara
De mi-ai da si mie ceva..."
Lacrimile imi siroiau pe obraji. Coborasem privirea si o fixasem pe picioarele mici ale mosului. Il auzeam pe bunicul cum il certa pentru ca ma speriase. Lui nu-i pasa. Deschisese larg sacul si scotea, unul cate unul, darurile, invelite in hartie de ziar: pantalonasi albastri cu Chip si Dale, o bucatarioara complet utilata, bomboane colorate si portocale. Le-a lasat si a plecat. Promitandu-mi ca se va intoarce, daca voi fi la fel de cuminte. Aceasta intalnire, de la varsta 3 ani, cu Mos Craciun, este cea mai reala dintre toate cate au fost.
Stiam ca sunt doi. Unul la oras, imbracat in haina rosie si cizme negre, pe care-l cheama Mos Gerila (de care m-am lepadat curand, cand i-am surprins pe ai mei chinuindu-se sa-mi puna cadourile sub brad) si cel de la tara, murdar, fugarit de caini, care trecuse granita sa-mi ofere daruri. Am crezut mult timp in el. Si cand mi-au spus adevarul, ca era bunica, ca barba era din lana, ca sacul imens era plin cu gheme de fapt si doar deasupra darurile mele, ca se murdarise special cu noroi pe fata si pe suba, am refuzat sa cred.
Ei nu stiu, dar acel Mos Craciun a ramas in inima fetitei pana acum... Si le multumesc pentru asta.

video

9 comentarii:

  1. Am citit pe nerasuflate, parca urma sa se petreaca ceva extraordinar. Si am avut impresia ca am trait si eu aceleasi clipe de viata. Si intr-adevar este ceva extraordinar, emotia unui copil si amestecul de teama si dorinta care pluteste prin aer. Pastrand proportiile poate fi povestea unei vieti. Suntem copiii acestei lumi si asteptam, fiecare, sa vina Mos Craciun. Sub un Pom de Iarna pe care-l ingrijim zi de zi. Sau cel putin asa ar trebui sa fie... Am intrat si eu in poveste si ma gandesc ce poezie ar trebui sa spun Mosului...

    RăspundeţiȘtergere
  2. M-a purtat valul si am uitat sa te intreb, bucatarioara complet utilata ce marca era ? Cu garantie, cu tot ce trebuie ? Sper ca nu ai ramas la cratita...

    RăspundeţiȘtergere
  3. Dificilă trecerea de la "cine a tras în noi" la "vine/nu vine Moşul"... pare un blestem să-i fi împuşcat pe dictaori fix de Crăciun. Scuze... e un gând care uneori mă macină.
    Se topeşte zăpada şi asta mai ştirbeşte puţin din atmosferă, anul acesta n-am mai colindat nici magazinele în căutarea cadourilor potrivite, asta iar îmi mai şterge din sentimentul de sărbătoare.
    Am 2 brazi în faţa blocului, unul este împodobit şi are şi instalaţie, David se bucură la vederea lor, pentru el am şi cadouri şi surprize, am să "sap" după ceva muzică adecvată şi... sper să mă molipsesc de la bucuria lui.

    Sărbători Fericite!

    RăspundeţiȘtergere
  4. Buna, DyaZ. Pentru mine, atunci, a fost ceva extraordinar... dovada ca mi s-a intiparit in minte. Si acum traiesc feeria aceasta cu aceeasi emotie. Asa erau jucarioarele de atunci. (Va mai aduceti aminte aparatele foto prin care tasnea apa? Sau maimutele care mergeau pe un bat?) Oricum, fetelor le placeau astfel de cadouri. Nu erau Barbie sau Crana Montana... Si nu, desi imi place sa gatesc, am mers putin mai departe de bucatarie... Tu scrie Mosului, sper si eu sa apuc pana diseara...

    RăspundeţiȘtergere
  5. Sarbatori fericite, Brush!
    Aici gheata s-a topit si e soare. Cadourile sunt gata, asteapta sa ma urnesc eu sa instalez bradul... David te va inveseli, cu siguranta!

    RăspundeţiȘtergere
  6. Da, sunt amintiri care ne echilibreaza existenta. Uneori sunt de parerea lui Brsvx, alteori cred ca ar trebui sa incercam sa privim spre viitor. Nu prea stiu care. Insa cred ca putem sa alegem ce ne dorim. i-am scris dar cred ca anul asta voi fi eu si bradul. Asa, neimpodobit. Dar vertical. Stiti cum se spune, "ca bradul"...

    RăspundeţiȘtergere
  7. SĂRBĂTORI FERICITE ŞI NUMAI GÂNDURI BUNE! MULTĂ SĂNĂTATE ŢIE ŞI TUTUROR CELOR DRAGI DIN JURUL TĂU!

    RăspundeţiȘtergere
  8. Multumesc, Cristian. Iubire si implinire alaturi de Geanina!

    RăspundeţiȘtergere
  9. Craciun fericit si multe impliniri:)

    RăspundeţiȘtergere